Kim Peek, adevăratul „Rain Man”

„- Kim, esti fericit ?”

„Sunt fericit şi pentru simplul fapt că pot să te privesc !”

Contrastele copilăriei, între genialitate şi handicap

     Laurence Kim Peek, copilul genial, s-a născut în Salt Lake, în statul american Utah. În primii ani de viaţă, chiar dacă Kim prezenta, faţă de alţi copii, diferenţe majore, pozitive şi negative, nimeni nu bănuia că el va ajunge un megasavant cunoscut în întreaga lume şi personaj de producţie hollywoodiană. Copilăria lui Kim Peek s-a derulat ca a unui personaj de film încă de la început. Propriul său film, care nu avea nevoie de nicio regie.

     Totul a început la vârsta de 9 luni, când Kim a fost diagnosticat cu macrocefalie, părinţii fiind sfătuiţi de către medici să-şi interneze copilul într-o instituţie de boli mintale deoarece acesta nu va fi vreodată apt să vorbească sau să citească, iar ei să-şi vadă de viaţa lor. Dar, spre norocul lui Kim, părinţii au hotărât să se ocupe de el acasă, iar efortul le-a fost răsplătit. Micul geniu le-a demonstrat la doar un an şi câteva luni că e capabil de calităţi rar întâlnite, iar de la 2 ani, povestea Fran, tatăl, Kim începuse deja să memoreze diverse lucruri. La 3 ani, el obişnuia să caute în dicţionar cuvinte cum ar fi „confidenţial”.

     Şi totuşi, cu toate aceste calităţi atât de precoce, micul savant se confrunta cu diverse handicapuri : nu a fost capabil să umble până la vârsta de 4 ani şi chiar după această vârstă, doar uşor înclinat, nu a putut să facă lucruri simple, motorii, cum ar fi încheiatul nasturilor sau, mai târziu, bărbieritul. La 6 ani, părinţilor li se propune să-i facă o lobotomie în scopul de a-i regla agitaţia pe bază nervoasă.  La doar 7 ani, era deja exmatriculat de la şcoală pe motiv că era “incontrolabil” după doar 7 minute. În aceste condiţii, a fost nevoie ca meditatorii să meargă acasă la el câte 45 de minute, de două ori pe săptămână. Până la 14 ani, adolescentul Peek parcursese deja toate materiile care se studiază în liceu.

     Concentrându-se de obicei pe abilităţile şi disabilităţile copilului Peek, puţină lume cunoaşte scurta poveste a numelui său, Laurence după cel al actorului favorit al mamei, Laurence Olivier, şi Kim după personajul omonim al lui Rudyard Kipling, scriitorul favorit al tatălui.

Megasavantul

     Abilităţile lui Kim Peek sunt ieşite din comun, depăşind praguri greu de înţeles pentru oamenii cu capacităţi comune.

     Kim putea să citească cu o viteză mult peste media obişnuită, abilitate datorată faptului că el citea pagina stângă cu ochiul stâng, iar pe cea dreaptă cu cel drept, deci, nici mai mult nici mai puţin, decât două pagini simultan.

     Încă de copil, obişnuia nu numai să citească cărţi, ci şi să le memoreze pe cele mai multe dintre ele, respectiv 7600 din cele 12.000. Reţinea circa 98% din informaţia pe care o citea în bibliotecă împreună cu tatăl său. Ca semn că a terminat de citit o carte, o aşeza cu faţa în jos pe etajeră, obicei păstrat pe parcursul întregii sale vieţi. Citea o carte groasă în aproximativ o oră ! Capabil să „absoarbă” o atât de mare cantitate de informaţii, Kim a devenit în timp o adevărată enciclopedie vie şi un GPS ambulant. Era capabil să ofere informaţii despre direcţiile spre aproape oricare două oraşe din lume şi putea să redea fiecare cod poştal din S.U.A. şi numele televiziunilor din localităţile respective. Putea să facă calcule calendaristice de genul „ce zi a fost 15 iunie 1632 ?”, să-şi amintească vechi scoruri din baseball şi date legate de istorie, muzică sau politică.

     La 18 ani, calcula statele de plată pentru 160 de persoane, fără calculator, în numai câteva ore. Odată cu apariţia computerelor, a fost înlocuit de un contabil şi un computer.

     Cei mai mulţi dintre noi citim în medie 250-300 de cuvinte pe minut. Dar, printre cei mai rapizi cititori din lume se numără, alături de Kim Peek (10.000 de cuvinte pe minut), chiar şi 3 foşti preşedinţi americani (Theodore Roosevelt, Franklin D. Roosevelt, John F. Kennedy). Însă, recordul Guiness Book în ceea ce priveşte rapiditatea în ale cititului îl deţine o filipineză, respectiv Maria Theresa Calderon, cu 80.000 de cuvinte pe minut, înţelese 100%. Recordul ei a fost stabilit în 1968, iar în 1971, a fost declarată cea mai rapidă cititoare a lumii şi de către Enciclopedia Britannica.

„Furtuna din creier” şi I.Q.-ul sub medie

     Dar cum e posibil ca o fiinţă umană să aibă capacităţi intelectuale incredibile, gen „science-fiction”, dar să nu poată să-şi încheie nasturii de la propria cămaşă ?!

     Explicaţia medicală a abilităţilor rarisime ale lui Kim Peek o reprezintă lipsa punţii care conectează cele două emisfere ale creierului. Oamenii de ştiinţă consideră, de asemenea, că, cel mai probabil, Kim avea câte un centru de procesare a limbajului în fiecare emisferă cerebrală. Astfel, diferenţa dintre noi, oamenii obişnuiţi, şi cei ca el este aceea că atunci când noi citim ceva cu ochiul stâng, informaţia ajunge în emisfera dreaptă a creierului, dar trebuie transferată prin intermediului punţii în emisfera stângă pentru a fi procesată. Astfel, avem un dezavantaj legat de viteza de citire şi unul temporal până transferăm informaţiile.

     Dar, în ciuda minţii sale strălucite, I.Q.-ul său era 87, adică unul semnificativ sub medie. Creierul său uriaş era adăpostit de un cap pe măsură, un cap atât de mare şi greu încât a trebuit să ajungă la o anumită vârstă ca să poată să îl susţină vertical.

     Acestea sunt motivele pentru care noi putem să încheiem nasturii de la propria noastră cămaşă, dar nu putem să citim două pagini concomitent !

     Valoarea medie a I.Q.-ului este 100, indiferent cu ce test obţinem această valoare. 95% din populaţie are un coeficient de inteligenţă cuprins între 70 şi 130. Persoanele care obţin un I.Q. sub 70, sunt considerate ca prezentând un deficit intelectual. Cei cu un I.Q. peste 130, sunt percepuţi ca superiori din punct de vedere al inteligenţei comparativ cu semenii lor.

Kim Peek, personaj într-un film de Oscar

     Dacă atâţia oameni cunosc azi povestea lui Kim, acest lucru i se datorează lui Barry Morrow, scenaristul filmului „Rain Man”, lansat în 1988. Acesta a aşternut pe hârtie povestea megasavantului după ce l-a întâlnit personal. Dar, filmul nu respectă în totalitate povestea adevărată. O diferenţă este faptul că rolul tatălui din viaţa reală a lui Kim este luat în film de fratele acestuia, interpretat de Tom Cruise. Kim este jucat genial de către Dustin Hoffman, recompensat cu un Oscar pentru rol, pe lângă celelalte trei obţinute de această producţie, dintre care unul pentru cel mai bun scenariu original.

     Kim spunea despre Morrow: „Barry m-a influenţat mai mult decât oricare altă persoană. M-a făcut <>. „ Unul dintre lucrurile la care se referea era acela că, înainte de realizarea filmului, Kim nu avea curajul să privească pe nimeni direct în faţă, lucru care nu a mai fost valabil ulterior.

    Filmul „Rain Man” a avut un buget de 25.000.000 $ şi încasări de 172,825,435 $ numai în S.U.A.

     Kim Peek a decedat în 2009, la numai 58 de ani, dar lumea îşi va aminti de omul gentil şi prietenos care, deşi introvertit, nu avea probleme de socializare şi comunicare, de omul căruia îi plăcea nu numai să citească cărţi ci şi să le memoreze. Iar cu fiecare vizionare a filmului „Rain Man” i se mai aduce un omagiu.

     În 1981, părinţii lui Kim au divorţat, dar tatăl s-a ocupat singur de fiul său până în ultima clipă a vieţii acestuia.

     „Conştientizând şi respectând deosebirile celor de lângă noi, tratând pe toată lumea aşa cum am dori să fim noi înşine trataţi, vom transforma lumea într-un loc mai bun pentru fiecare.” Kim Peek